Dobândirea smereniei e o necesitate, atunci când îți dorești să faci față cu bine necazurilor și încercărilor vieții.
Smerenia este arta care te trimite la tine, să stai cu tine, smerit în tine. Procesul care a rânduit întreaga stare de lucruri, soarta întregii creații a lui Dumnezeu si care a fost făcut printr-un act de mare smerenie, înfricoșându-se îngerii și toate puterile ceresti, este întruparea Mântuitorului. (…) din momentul în care smerita smerenie se adâncește cât mai mult, trăiești cât mai mult într-o stare de plăcere, de bucurie, de eliberare; iar toate aceste lucruri vin fără să se vadă si fără să se discute. Te ajuți pe tine si pe toți ai tăi, care nu mai sunt în lumea aceasta. Atunci nu mai ești un ins. Ești un univers, un microcosmos, în care se oglindeste un macrocosmos, adică o lume întreagă, dacă trăiești aceste lucruri.
Părintele Arsenie Papacioc∴
★ ★ ★
Rugăciune către Maica Domnului pentru dobândirea smereniei
Cu adevărat, mai presus decât toți ai strălucit întru smerenie Preacurată, și, pentru aceasta, Te-ai învrednicit a purta în brațele Tale pe Izvorul smereniei desăvârșite, prin Care ai izbăvit lumea de flăcările mândriei celei pricinuitoare de toată căderea.
Trimite picăturile rugăciunii Tale și potolește aprinderea patimilor noastre. Valurile potrivnice ale gândurilor celor rele le doboară și ridică-ne pe noi pe piatra pocăinței.
Cu adevărat, suntem biruiți de mândria cea stricătoare de suflete și am uitat îndemnul Celui Ce a zis să ne învățăm de la El, căci este blând și smerit cu inima.
A secat izvorul dragostei în inima noastră, pentru că ne-am cufundat noi în adâncul gândurilor de mândrie. A pierit Soarele dreptății de pe cerul minții noastre, pentru că s-au îngrămădit norii tuturor răutăților, ai slavei deșate, ai mâniei, ai lăcomiei, ai desfrânării și a toată răutatea. S-au ofilit din inima noastră gândurile înțelepciunii, pentru că ne-am îmbătat cu apa cea murdară a grijilor și poftelor lumești.
Cu ce doctorie oare vom putea afla vindecarea de multele patimi, care ca niște fiare sălbatice se întorc asupra noastră și vor să ne sfâșie și să ne ducă până la groapa morții? Cu ce alifie vom mai putea mângâia sufletele noastre rănite de multe și vechi păcate?
Cu adevărat, numai doctoria smereniei mai poate ridica sufletul la strălucirea cea dintâi, pe care am pierdut-o prin nepurtarea noastră de grijă și prin ispita celui rău.
Dăruiește Preacurată, ochilor mei lacrimi de pocăință, ca să plâng precum Adam pierderea podoabei sufletului prin rănirea cu spinii înșelăciunii. Dăruiește inimii mele mărgăritarele înțelepciunii, ca să nu mai pribegesc prin întunericul cel greu al necunoștinței de Dumnezeu.
Stinge focul patimilor mele cu ploaia rugăciunii Tale și împietrirea inimii mele o prăbușește cu gândul cel tare al pocăinței, ca să aduc Ție cu credință și mulțumire laude ca acestea:
Bucură-Te, Nădejdea păcătoșilor, Mângâierea drepților, Limanul celor cuprinși de viforul ispitelor, Palatul înțelepciunii tainice a Cuvântului, bucură-Te, a noastră bucurie și lumii neîncetată rugătoare!
★ ★ ★
Smerenia adevărată este mântuitoare.Dobândirea smereniei aduce liniște și pace în suflet … iar „Răsplata smereniei, (…) este bogăţia, slava şi viaţa”.
