Mezuza – Simbol și declarație publică a identității și credinței evreiești

Mezuzah este un termen de origine biblică, fiind menționat de două ori cartea Deuteronom.  În consecință, mezuza are o mare însemnătate pentru orice familie de evrei. Cuvântul ebraic mezuzah înseamnă „stâlp”.

Mezuza în sine constă dintr-un mic sul de pergament (k’laf) conținut într-o carcasă decorativă și inscripționat cu versete ebraice specifice din Tora. Pentru a fi mai expliciți, pe sul sunt scrise două pasaje biblice. Manuscrisul conține primele două paragrafe ale rugăciunii „Shema”, care declară unitatea lui Dumnezeu și le poruncește evreilor „să scrie [aceste cuvinte] pe stâlpul casei tale și pe porțile tale” (Deut. 6:4-9). Al doilea pasaj (Deut. 11:13-21) învață că destinul evreiesc, atât la nivel individual, cât și la nivel național, depinde de împlinirea voinței lui Dumnezeu.

Pergamentul este inscripționat doar pe o singură față. Pe reversul său, apare un singur cuvânt: Shaddai, unul dintre numele ebraice folosite pentru Dumnezeu. Shaddai este un acronim pentru „Gardienul ușilor din Israel”. Recipientul în care este păstrat acest înscris poate fi realizat din diferite materiale, cum ar fi cupru, piatră, lemn, metal etc.

Potrivit tradiției iudaice, punerea unei mezuze pe ușorul sau tocul din dreapta al ușii de la intrarea unei camere sau locuințe împlinește o poruncă biblică: „Să le scrii pe stâlpii casei tale și pe porțile tale”. (Deuteronom 6:9). Mezuza este o reamintire zilnică și o declarație publică a identității și credinței iudaice. De asemenea, este amplasat la intrarea în fiecare dintre camerele interioare cu excepția băilor.

Este important să știți că o mezuză nu este menită să fie un dispozitiv de protecție. Mezuza le reamintește oamenilor că o casă este un loc sfânt și că ar trebui să acționeze în consecință – când intri într-o casă și când ieșim din ea pentru a ieși în lume. Este un semn și o reamintire a Legământului, a iubirii și angajamentului și a dorinței de a întemeia o familie.

Eric Block, profesor de chimie la Universitatea Albany (SUA), menționează că evreii obișnuiau să pună un singur cățel de usturoi „în afara unei ferestre sau într-un balcon la fel ca o mezuză” pentru a se proteja de ochiul rău sau de deochi, cum ar spune tradiția populară românească.