Sfântul Mare Mucenic Pantelimon, sărbătorit pe 27 iulie, a trăit în cetatea Nicomidia, din Asia Mică, pe timpul împăratului Maximian (286-305 d.Hr.). Ca și în cazul altor Sfinți părinți și Martiri ai Bisericii Creștine, deși tatăl său era senatorul păgân Eustorgiu, mama sa, Euvula, era creștină și i-a a fost cea care i-a sădit în inimă credința în Hristos. A studiat gramatica, filosofia, cărțile grecești, iar apoi ceea ce “meşteşugul doctoricesc” cu vestitul doctor al vremii, Eufrosin. A fost botezat de către Ermolae, un preot bătrân care scăpase de persecuțiile lui Dioclețian. Acesta l-a inițiat pe Sf. Pantelimon în învăţătura şi practicile Bisericii. Tot de la acest preot a înţeles puterea de vindecare a lui Hristos, Doctorul sufletelor şi al trupurilor. La moartea tatălui său—care asistase la vindecare unui orb de către propriul său fiul său și alesese credința creștină, botezat fiind chiar de fiul său, Sfântul Pantelimon a eliberat sclavii şi-a împărţit întreaga sa avere săracilor. Acesta și-a continuat misiunea de tămăduitor al lui Hristos fără a cere bani sau altfel de răsplată de la cei vindecaţi.
Minunile și martiriul Sfântului Pantelimon
Minunile Sfântului Pantelimon i-au dus recunoașterea și faima sa de mare vindecător în rândul creștini din cetatea Nicomidiei. Cum în Imperiul Roman persecuțiile creștinilor continuau, Sfântul Pantelimon a atras invidia medicilor păgâni, iar care l-au reclamat lui împăratul Maximian. Acesta din urmă l-a chemat pe orbul vindecat ca să afle cum și-a redobândit vederea. Mărturisind că Pantelimon l-a tămăduit cu puterea lui Hristos și a crucii sale, împăratul a poruncit ca orbului vindecat să i se taie capul, iar tămăduitorul său, să fie prins şi adus în fața sa pentru a fi judecat. În fața lui Maximian, Pantelimon s-a rugat pentru însănătoșirea unui paralitic, iar acesta s-a vindecat. Era o minune pe care preoții păgâni înaintea sa nu reușiseră s-o împlinească. Înfuriat, împăratul i-a cerut să renunțe la Hristos, dar Sf. Pantelimon nu s-a dezis de credința sa. Ca urmare a fost supus unor torturi îngrozitoare. A fost bătut cumplit și ars cu făclii. Trupul i-a fost schingiuit cu cârlige de fier. A fost aruncat pus într-un cazan cu plumb topit, iar în cele din urmă aruncat fiarelor sălbatice. În chip miraculos, acesta a fost vindecat de Domnul Iisus Hristos, Care i S-a arătat cu chipul bătrânului Ermolae. Furios, împăratul a poruncit ca preotul Ermolae, și cei doi ucenicii ai săi, Ermip şi Ermocrat, să fie uciși. În ziua care a urmat Sfântul Pantelimon a fost osândit la moarte, iar, legat fiind de un măslin, i s-a tăiat capul cu sabia în ziua de 27 iulie 305. Tradiţia spune că acel măslin a înflorit instantaneu, deşi nu era timpul pentru aceasta. Când împăratul a văzut și această minune, a cerut să se dea foc trupului și măslinului, dar flăcările au rămas neputincioase în fața puterii lui Dumnezeu.
Moaștele făcătoare de minuni
După uciderea sa, credincioșii au luat trupul Sf. Pantelimon şi l-au înmormântat, după toată rânduiala creștină. Conform mărturisilor Sf. Ioan Damaschin, în secolul al VIII-lea, moaştele sale au fost duse la Constantinopol. În timpul Cruciadei a IV-a din 1204, după jefuirea Constantinopolului, moaştele au fost duse în Apus.
Astfel, astăzi, moaștele sale sunt răspândite în mai multe locuri: capul sfântului este la Mănăstirea Sfântul Pantelimon din Muntele Athos, Mănăstirea athonită Grigoriu, Mănăstirea Saint Denis (Paris), Lavra Pecerska (Kiev), Catedrala Arhiepiscopală Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel (Constanţa), Mănăstirea Sfinții Voievozi (Slobozia), la Mănăstirea Plumbuita (București) și alte biserici din România.
Pe 23 septembrie 1750, braţul drept al Sfântului a fost adus de la Athos de către domnitorul Grigorie II Ghica, care l-a depus spre închinare în Biserica spitalului Sfântul Pantelimon, ctitoria sa. La distanță de două secole, mai exact spus în 1960, racla cu moaştele Sfântului a fost strămutată la Biserica Sfântul Nicolae din Pantelimon, unde se află şi astăzi.
