Se spune că „iubirea mută munții din loc” … pentru Constelațiile Sistemice, iubirea este motorul care determină armonizarea oricăror dezechilibre care pot exista în cadrul relațiilor de familie, atunci când legile sistemice sunt încălcate. Altfel spus, iubirea vindecă tot ceea ce este „bolnav” într-un sistem de familie, aduce acceptare și iertare armonizând relațiile dintre oameni, produce schimbări benefice pentru toți cei implicați. Dar, iubirea are un al doilea aspect, mai puțin abordat. Este vorba de ceea în constelații numim „iubire oarbă”.
Legea Iubirii și sufletul
Bert Hellinger, creatorul metodei Constelațiilor Sistemice sau Constelații Familiale, așa cum mai sunt ele numite, afirma în cartea sa „Un val, un ocean” că:
Aceste trei principii care guvernează Constelațiile Sistemice sunt: Legea Apartenenței, Legea Ordinii și Legea Iubirii. Astăzi vreau să vă povestesc despre Legea Iubirii.
Sufletul, atât la nivel individual, cât și colectiv, tinde în mod natural să existe și să se manifeste sub incidența legii iubirii. Cu alte cuvinte, consecințele acțiunilor membrilor unei familii trec dincolo de granițele familiei și chiar a neamului din care facem parte. Dar, ca să fie clar, totul începe aici, în familia de origine (biologică). Aici și asupra energiilor acesteia se intervine în cadrul metodei Constelațiilor Sistemice.
Constelațiile Sistemice și iubirea vindecătoare
Marele Suflet se mișcă într-o singură direcție, iar aceasta este de a aduce în stare de uniune ceea ce a fost separat.
Ce poate fi mai frumos decât atunci când cineva afirmă într-o constelație și o face cu sinceritate deplină: „Te iau în inima mea ca ceea ce ești …” (și îi spune rolul pe care îl are acea persoană în relația cu acesta). Aceasta este iubirea care vindecă. Este acel fel de iubire care atunci când se manifestă, facilitează procesul de echilibrare, armonizare, eliberare, creând condițiile dezvoltării fenomenului de vindecare. Este ca atunci când îi spunem cuiva, cu credința deplină „îți doresc tot ceea ce este mai bun în lume pentru tine și destinul tău”.
Unul dintre profesorii mei, la un moment dat în cadrul procesului de formare pentru Constelațiile Sistemice, susținea că uneori, pentru a putea face o constelație, este necesar să-l iei în inima ta nu numai pe client, ci întregul lui neam. Astfel, egregorul de neam nu simte ca o agresiune intervenția facilitatorului și a participanților la constelație. El se deschide către acestea permițând să iasă la suprafață acele informații ce sunt necesare soluționării situației.
Aducerea la suprafață a acestor informații care să permită soluționarea unei situații se poate face doar în Legea Iubirii. Vorbim aici de iubirea pe care facilitatorul o arată față de client și neamul lui. Aceasta iubire revarsă asupra celor care doresc să restabilească ordinea în neamul respectiv, fie că fac parte din el sau nu. Mai mult decât atât, iubirea se revarsă și asupra celor ce interpretează în constelația respectivă. În consecință, această iubire determină „mișcarea” la nivel energetic spre începerea procesului de vindecare în propriile lor neamuri. Atât de importantă și puternică este Legea Iubirii! Dai un bob și primești un coș de roade.
Smerenia și onoarea
Pentru a putea face aceste lucruri, toți cei implicați în constelațiile sistemice trebuie să mai manifeste ceva. Acest ceva este dat de smerenie și onorare. Smerenia este ceva ce simți, cel puțin mie îmi este imposibil să descriu aceasta stare în cuvinte. Din perspectiva mea, ar trebui să fie acel sentiment care te încearcă atunci când ceri și primești binecuvântarea unei persoane foarte importante pentru tine. Poate să fie un părinte, o altă persoană din neam (ex: bunic), un cleric (ex: duhovnic) etc.
Smerenia este o stare de fapt a sufletului neprihănit. Cu cât suntem mai curați energetic și sufletește, cu atât putem atinge mai profund și pe timp mai îndelungat starea de smerenie. Acesta înseamnă că ar trebui să ne facem un țel din a ne menține curățenia sufletească, dacă dorim să atingem și menține o așa stare. Smerenia ne apropie de divinitatea din noi și implicit de Dumnezeu.
Onorarea este și ea o stare ce ține mai degrabă, din perspectiva mea, de echilibrul interior. Dacă sunt în pace cu mine și cu cei din jurul meu, îmi va fi foarte ușor și la îndemână să onorez pe cineva. Onorarea ține mai mult de recunoaștere: „te recunosc că ai făcut parte din neamul meu și te onorez ca ceea ce ești, un strămoș al meu.”
Iubirea oarbă
Bert Hellinger, creatorul metodei Constelațiilor, folosește conceptul și sub denumirea sugestivă de „iubirea care îmbolnăvește”. Din exemplele de mai jos, o să înțelegeți și de ce. Un alt aspect care se manifestă în acest concept este fidelitatea practicată add literam la nivel comportamental, de gândire și cu influențe majore în viața de zi cu zi. Trebuie să înțelegeți că în acest stadiu, cel care o manifestă nu știe că-și face rău atât lui, cât și celui față de care are acest sentiment.
Iubirea care îmbolnăvește, așa cum se întâlnește în practica constelațiilor, aduce în prim plan un concept mai puțin discutat și abordat în alte tehnici. Este vorba despre conceptul de „iubire oarbă”. Este o forma a iubirii care se manifestă împotriva vieții. Evident, cel care o manifestă o face cu sinceritate și cu intenții curate. Acesta nu este conștient de implicațiile emoționale și energetice ale manifestării ei. Această persoană, la nici un nivel nu-și imaginează că ceea ce face nu este corect din punct de vedere Divin.
Din iubire oarbă pentru un membru al familiei, de obicei părinte, însă poate fi și bunic sau o persoana care l-a crescut, cineva alege fie sa nu aibă o viață mai bună decât respectiva persoana. Nu-ți poate permite ceva mai bun! Cum se manifestă acest lucru? Simplu. În mod inconștient, va respinge prosperitatea, iubirea curată, armonia și uneori chiar viața însăși. Fie alege să se îmbolnăvească și să trăiască același gen de experiență cu cel iubit. Cu alte cuvinte, alege să retrăiască viața celui iubit în detrimentul propriei vieți. Astfel de atitudini nu sunt în ordinea firii. Fiecare om, când vine la întrupare, are de trăit anumite experiențe benefice dezvoltării și creșterii lui ca spirit. Aceste experiențe ar trebui să trăiască, nu pe ale altcuiva.
Constelațiile Sistemice și fricile
Însă, pentru a înțelege mai bine ce reprezintă aceasta „iubire oarbă” pentru Constelațiile Sistemice, am să recurg la un exemplu. Din iubire oarbă față de părintele bolnav, un copil este dispus să se sacrifice (să moară) ca părintele mult iubit să trăiască. Situația inversă este perfect valabilă. În ambele cazuri este încălcată ordinea firească, normală, a lucrurilor, fiecare ființă stând pe acest pământ atât cât îi este dat, nici mai mult, nici mai puțin. Cel care manifestă această forma de iubire, tinde să se poziționeze la nivel de Creator și se „târguiește” pentru supraviețuirea celui bolnav.
În Constelațiile Sistemice sau Constelațiile Familiale, cum mai sunt ele numite, la baza acestei iubiri oarbe ce încalcă ordinea divină și dreptul la viață stă o serie întreagă de emoții, toate determinate de neputința de a schimba o situație neplăcută, dureroasă și pe care nu o putem accepta. Vorbim de emoții precum: furie, durere, disperare și mai ales sentimentul de nedreptate. El se revoltă ți se mâniază pe Creatorul care decide să-l ia pe cel bolnav.
Toate aceste manifestări au ca și fundament una din fricile primordiale ale omului, mai exact frica de moarte. Teama că dacă cineva moare, ne va uita pentru totdeauna. Apar gânduri și raționamente de genul
- „dacă el/ea pleacă, pe mine cine o să mă mai iubească?”
- „dacă el/ea pleacă nu o să ma mai iubească nimeni”
- „fără el/ea, eu cum am sa mă mai pot bucura de viață?” etc.
Incapacitatea noastră de a ne conecta la iubirea Creatorului, ne face dependenți de iubirea pe care o primim de la alții. Dacă am putea să simțim cât de mult ne iubește Dumnezeu, am iubii liber și ne-am bucura pentru fiecare stadiu de evoluție al celor de lângă noi. Iubirea oarbă este în fapt o formă de dependență și co-dependență distructivă.
Iubirea oarbă, bunicul și eu
În Constelațiile Sistemice se poate vedea cum din iubire oarbă putem să alegem să murim într-o manieră asemănătoare cuiva drag. La un moment m-am surprins gândind că atunci când va veni vremea să plec, să o fac ca și bunicul care m-a crescut. Era bolnav de inimă și fiind, după o zi grea de muncă, a murit în somn. Eram chiar încântată de idee și mi se părea foarte fain, până într-o zi când am realizat că manifestam această iubire oarbă pentru cineva care nu mai era în viață. Când am întâlnit conceptul și am înțeles ceea ce înseamnă, mi-am dat seama că nu este în regulă să-mi doresc să am același sfârșit ca și el. Mi-a trecut prin minte că poate nu este scris în destinul meu să mă îmbolnăvesc de inimă. Dar, dorindu-mi un final ca al lui, îmi pot altera destinul, aducându-mi energia bolii de inimă în câmpurile mele energetice.
Drept pentru care mi-am spus: „Bunicule, te iubesc și te onorez pentru ceea ce ești și ai fost pentru mine. Tu ai avut destinul tau, și felul tău de a îți trăi experiențele și te onorez și pentru asta; însă eu, am decis ca de azi înainte, să nu-mi mai doresc să fiu ca tine, respectiv să mor ca tine, ci să fiu ca mine (orice ar însemna asta ) și să-mi trăiesc propriile experiențe și să mor în felul în care îmi este dat, conform binelui meu suprem.”
Și astfel, am făcut trecerea de la iubirea oarbă la iubirea care vindecă în relația cu bunicul meu.
Cuvânt de final despre iubire
Legea Iubirii se manifestă atunci când pământul se dă la o parte pentru a permite timidului fir de iarbă să iasă la lumină și să crească viguros. Când copacul permite păsărilor să se odihnească pe crengile sale. Sau când floarea se deschide și permite soarelui să o mângâie cu razele sale. Atunci când bunicii își plimbă nepoții în parc, printre pomi, iarbă și flori. Atunci când un tânăr cedează locul în autobuz unei persoane mai în vârstă și aceasta îi mulțumește printr-un simplu zâmbet. În tot și-n toate se manifestă Legea Iubirii. Aceasta lege este precum aerul. Avem nevoie de ea pentru a trăi și o respirăm prin toți porii, atunci când o întâlnim. Aroma ei ne schimbă starea de spirit și ne echilibrează.
