Dimineața de 6 decembrie, ziua în care-l sărbătorim pe Sfântul Nicolae, Sfântul Ierarh Nicolae, Arhiepiscopul Mirelor Lichiei, cu siguranță una dintre cele mai așteptate zile din an … evident, de către copiii, care-și așteaptă nerăbdători darurile din ghetuțe. Tradiția de a ne face daruri unii altora în această zi se păstrează încă din secolul al IV-lea, când contemporanii Sfântului Nicolae au preluat de la acesta obiceiul de a oferi cadouri.
Pentru noi, ceilalți, este o zi în care ar trebui să ne aducem aminte de cei nevoiași, de cei lipsiți de posibilități, de cei care au nevoie de ajutor. Aceasta sărbătoare reprezintă unul din acele momente ale anului, în care mai mult ca oricând ar trebui să urmăm, așa cum putem, exemplul Sfântului Nicolae, cel care pentru binefacerile și minunile sale a fost supranumit „ocrotitorul copiilor”, „îndrumătorul fetelor”, „salvatorul marinarilor”, „ajutătorul săracilor” sau „apăratorul ortodoxiei”.
Semnificația numelui Nicolae
Alături de Sfântul Andrei, protectorul României, Sfântul Nicolae este unul dintre cei mai îndrăgiți sfinți de către români. În calendarul creștin-ortodox, ziua sa este marcată cu cruce roșie, iar credincioșii care postesc primesc dezlegare la pește. Tot acum, peste 800 000 de români, care poartă numele de Nicoleta, Necora, Necula, Niculina, Neculița, Nicolina, Nicola, Nicula, Niculae, Niculai, Nicolae, Nicu, Nicuța sau Nicusor, își sărbătoresc ziua numelui.
Tradus din limba greacă, Nicolae (Nikolaos), înseamnă “obșteasca biruință“, provenind din alăturarea cuvintelor „nikao” (a învinge), și “laos” (popor).
Sfântul Nicolae, ocrotitorul tuturor ...
Sfântul Nicolae este patronul spiritual al Greciei, dar și ocrotitorul orașelor Amsterdam și Moscova. Pentru binefacerile sale, tradiția bisericească îl recunoaște ca fiind protectorul copiilor, fetelor fără zestre, brutarilor, marinarilor, călătorilor, victimelor sistemului judiciar și a celor care se afla în sărăcie și nevoie.
Sfântul Nicolae s-a născut în anul 270 în Patara Lichiei, sud-vestul Turciei de azi. După ce o epidemie i-a răpit ambii părinți, Nicolae și-a împărțit întreaga avere săracilor, devenind ocrotitorul bătrânilor, al celor nedreptățiți și ajutătorul celor săraci. A fost îndrumat de Nicolae, unchiul său și episcop al locului, care ulterior avea să-l și hirotonisească ca preot. După pelerinajele din Egipt și Palestina, a fost numit Episcop al Mirei.
Mare răbdător și aducător de binecuvântări
În timpul persecuțiilor împăraților Dioclețian și Maximian, Sfântul Nicolae a fost întemnițat pentru atitudinea luată împotriva cultelor și practicilor păgâne, dar ulterior, odată cu venirea la tron a lui Constantin cel Mare, a fost eliberat. Sfântul Nicolae a trecut în împărăția drepților pe 6 decembrie 343, moaștele sale rămânând în Mira până în sec. al VIII-lea, când au fost duse la Bari (Italia) pentru a fi ferite din calea invaziei sarazinilor (turci).
Drept recunoaștere a misiunii, minunilor sale, dar și a iubirii arătate semenilor săi, în iconografia bisericească, locul icoanei Sfântului Nicolae este pe catapeteasmă, în partea dreaptă, lângă icoana Mântuitorului, atunci când biserica îi poarta hramul. În toate celelalte cazuri, icoana Sfântului Nicolae este pe catapesteasmă, dar în partea stangă, lângă Maica Domnului.
Sărbătorit de-a lungul secolelor ...
În Evul Mediu, devoțiunea față de Sfântul Nicolae s-a extins în toate părțile Europei, devenind patronul Rusiei și al Greciei. Este o periadă în care mii de biserici europene i-au fost dedicate. Una dintre acestea a fost construită în sec. al VI-lea de către împăratul roman Iustinian I la Constantinopol (azi Istanbul). Pe de altă parte, miracolele lui Sf.Nicolae au constituit un subiect preferat pentru artiștii medievali și creatorii pieselor liturgice.
Alegerea băiatului episcop este un obicei care datează tot din aceste vremuri și era des întâlnit în majoritatea țărilor catolice, dar mai ales în Anglia, unde a prevalat în mai toate instituțiile monahale și școlare mai mari, parohii de la țară, cu aprobarea deplină a autorității, ecleziastice și civile. Băiatul-episcop era ales dintre copiii de la școala mănăstirii, din corul catedralei sau dintre elevii școlii gimnaziale. Băiatul ales chiar de ziua Sfântului Nicolae, era îmbrăcat în veșminte pontificale și, urmat de tovarășii săi în haine preoțești, mergea în procesiune în jurul parohiei, binecuvântând poporul. Ulterior lua în primire biserica, unde a prezida toate ceremoniile și oficiile până în ziua Sfântului Inocențiu (28 decembrie). Obiceiul a fost abolit de Henric al VIII-lea în 1512, restaurat de Regina Maria și din nou abolit de Elisabeta, deși pe alocuri a mai persistat o perioadă. Pe continent, a fost suprimat de Consiliul de la Basel în 1431, dar a fost reluat în unele locuri, chiar și în sec. al XVIII-lea.
Călătorind din Olanda în America ...
După marea Reformă Protestantă (sex.XVI), condusă de Martin Luther și continuată de Jean Calvin, devotamentul față de Nicolae a dispărut în toate țările protestante din Europa, cu excepția Olandei. Aici legenda sa a persistat, și sub numele de Sinterklaas (o variantă olandeză a numelui Sfântul Nicolae), Sfântul Nicolae sosea călare în ziua sărbătorii sale, îmbrăcat în haină roșie de episcop și mitră și însoțit de Petru cel Negru (Zwarte Piet), descris diferit ca un sclav eliberat sau un maur, pentru a-l ajuta să împartă dulciuri și cadouri copiilor cuminți sau bucăți de cărbune sau cartofi. Se mai spune că, în secolul al XVII-lea, coloniștii olandezi au dus această tradiție cu ei în New Amsterdam (astăzi New York), în coloniile americane.
O poveste reinterpretată ...
Sinterklaas (fără ajutorul său Zwarte Piet) a fost adoptat de majoritatea anglofonă a țării sub numele de Santa Claus, iar legenda sa de bătrân blând s-a împlitită cu vechile povești populare nordice ale unui magician care pedepsea copiii obraznici și răsplătea copiii cuminți cu cadouri. Așa s-a născut ceea ce americanii numesc Santa Claus. Această imagine s-a cristalizat în secolul al XIX-lea și, de atunci, a rămas patronul festivalului Crăciunului.
Această reintrepretare sau răstălmăcire a tradiției, dacă-mi este permis să spun așa, explică și de ce Sfântul Nicolae nu este sărbătorit astăzi de către credincioșii catolici și protestanți.
Iubit și sărbătorit așa cum se cuvine de creștinii ortodocși
În România, Sfântul Ierarh Nicolae este unul dintre cei mai cinstiţi sfinţi din Calendarul Ortodox, fiind onorat așa cum se cuvine deopotrivă de către Biserica Creștin Ortodoxă și credincioși. Dovada acestei afirmații este dată de numeroasele biserici din România care-i poartă numele. Într-un articol publicat în Ziarul Lumina, se menționează că în România există peste 180 de biserici, catedrale și mânăstiri care-i poartă numele sau hramul, după cum urmează:
- București — 30 de biserici al căror ocrotitor este Sf. Nicolae
- Iași — peste 130 de biserici care poartă hramul Sfântului Ierarh Nicolae.
- În țară — peste 20 de mănăstiri închinate acestuia și 3 catedrale episcopale (Miercurea Ciuc, Râmnic şi Galaţi)
De asemenea, Sfântul Mare Ierarh Nicolae este patronul spiritual al orașului Brăila, dar și al multor aşezăminte de asistenţă socială.
Milostivenia sa și ajutorul dăruit de Sfântul Nicolae celor care i se roagă i-a adus acestuia și păstrează până în prezent iubirea și recunoștința credincioșilor ortodocși.
Rugăciunea noastră la Mâna Sfântului Nicolae
Nu am idee câți dintre voi știu, dar Biserica Sfântul Gheorghe-Nou din București, ultima ctitorie a Marelui Voievod și Sfânt Martir Constantin Brâncoveanu, adăpostește Mâna Sfântului Nicolae.
Situată la KM 0 al capitalei, peste drum de strada Lipscani, Biserica Sfântul Gheorghe-Nou a fost închisă în anii dictaturii comuniste. A fost redeschisă credincioșilor în ianuarie 1990 prin straduința tatălui meu, Părintele Gheorghe Bogdan și a altor enoriași iubitori de neam și credință strămoșească. În acestă semeață ctitorie brâncovenească este adăpostită nu doar Mâna Sfântului Nicolae, ci și icoana făcătoare de minuni a Sfintei Parascheva la care până în 1987 se închinau credincioșii care treceau ușile Bisericii Sfânta Vineri-Hereasca.
Exista izvoare care afirmă ca Mâna Sfântului Nicolae i-a fost trimisă lui Mihai Viteazul de către Cardinalul de Bari, printr-un pelerin roman. Acest gest reprezenta un semn de prețuire și recunoștință pentru lupta marelui domnitor împotriva păgânismului.
La finalul acestui articol nu-mi rămâne decât să vă îndemn să vă urmați chemarea sufletului vostru și să vă îndreptați atenția către o seară de Meditație cu Sfântul Nicolae pentru mântuirea neamului. … sau să înălțați o rugcăiune de ajutor la Mâna Sf. Nicolae, în zilele de închinăciune 4-7 decembrie 2024, la Bis. Sfântul Gheorghe-Nou din București.
