Acest articol este pentru acei cititori, curioși din fire, doritori să cunoască explicațiile pentru care Luna Plină din octombrie a ajuns să fie cunoscută drept „Luna Vânătorului”, dar și de ce poartă o serie de alte nume precum „Luna Sângelui” (tradiția anglo-saxonă), „Luna Vinului” (celtică) și peste alte 50 de denumiri, dintre cele mai surprinzătoare atribuite de nativii amerindieni. Ca să vă stârnesc interesul, iată doar câteva dintre denumirile de dincolo de Atlantic: „Luna frunzelor căzătoare”, „Luna Călătoriilor”, „Luna de gheață”, „Luna începerii culegerii rădăcinilor săgeții de apă”, „Luna când se usucă orezul”, „Luna castanului mare”, „Luna pisicii sălbatice” sau „Luna în care păsările zboară spre sud”. Fascinant, nu-i așa?
Cuprins
Luna Vânătorului este denumire anglo-saxonă, nu amerindiană
Este adevărat că numeroase resurse online care susțin că denumirea de „Luna Vânătorului” este de origini amerindiene, fiind pusă conexiune cu sezonul de vânătoare atât de necesar supraviețuirii comunităților indigene. Eu vin să spun cu glas tare că această afirmație rostogolită în mediul online este falsă. Iată și argumentele mele.
Confirmare de la sursă
Multe dintre denumirile Lunii Pline au ca sursă „The Old Farmer’s Almanac” (USA). Așa cum chiar Catherine Boeckmann, Executive Digital Editor al publicației, explică denumirile folosite de ei provin din surse ale nativilor americani, ale Americii coloniale sau din alte surse tradiționale nord-americane transmise din generație în generație. Din această revistă au fost inițial preluate și popularizate denumirile pe care azi le tot găsim în presa scrisă și online, dar fără a se preciza cu claritate proveniența, adevărata origine. Boeckmann oferă și un exemplu concret: „Luna Lupului”, adică Luna Plină din ianuarie nu este un nume tradițional al nativilor americani; se crede că are origini anglo-saxone, fiind adus în America de Nord de coloniștii europeni.
Adevărat
Adevărat, luna octombrie era o lună folosită de generații întregi de amerindieni pentru vânătoare. Atunci conservau carnea, strângeau și pregăteau blănurile, femeile țesând haine de iarnă și pregătind provizii care să susțină familiile pe parcursul lungilor și friguroaselor luni de iarnă.
Resurse folosite
Da, nu am inventariat toate resursele tipărite privitoare la denumirile amerindiene pentru Luna Plină din Octombrie. Dar, dacă mă uit la cele câteva sute de denumiri amerindiene date tuturor Lunilor Pline de peste an, și pe care le-am inventariat, un lucru este evident. Foarte puține denumiri au ca element central sau punct de referință omul. Mai degrabă aceste denumiri sunt date de ciclurile naturale, plantele, animalele, activitățile agricole. Acest fapt este aliniat cu cosmologia amerindiană și modul în care acești nativi se raportau la întreaga Creație.
"Aceste denumiri ale Lunilor Pline și ale lunilor calendaristice sunt identificatori legați de loc, care leagă indisolubil poporul Lakota de ciclurile naturale de viață din teritoriile lor natale. De la „Întoarcerea rațelor” până la „Orbirea zăpezii” sau „Dispariția”, este un sistem util pentru descrierea unui ciclu anual care fluctuează în mod natural, dar care este întotdeauna previzibil."
Unde s-a produs eroare
Primele mențiuni consemnate despre „Luna Vânătorului” datează de la începutul secolului al XVIII-lea. Mai exact spus, Oxford English Dictionary utilizează denumirea „Hunter’s Moon”, citând o ediție a revistei The British Apollo din 1710. Acolo utilizarea denumirii era atribuită „oamenilor de la țară”, mai exact„the country people”, prin care în mod corect se înțelege populația rurală engleză, nu populația indigenă din America, așa cum a fost eronat preluat și promovat în mediul online.
În concluzie, „Luna Vânătorului” este denumire anglo-saxonă.
Luna Vânătorului în lumea anglo-saxonă
Acum, pentru că am clarificat care este adevărata origine a Lunii Vânătorului, iar alte informații suplimentare nu am să adaug, am să trec mai departe. Modul în care o voi face este venind cu alte două clarificări relevante în contextul subiectului acestui articol și nu numai:
- Celții – Istoric și cultural, aceștia reprezintă populația indigenă care locuia în Insulele Britanice (Europa de Vest și de Nord-Vest), înainte de migrațiile triburilor germanice, și vorbitoare de limbă celtică. În principiu, astăzi, identitatea lor și limbile de origine celtică sunt păstrate în regiuni precum Irlanda, Scoția, Țara Galilor, Cornwall, Insula Man și Bretania.
- Anglo-saxonii – Expreisa se referă la triburile germanice (ex. anglii, saxonii, juti) care, începând cu secolul al V-lea d.Hr., au migrat din Europa continentală (azi Germania și Danemarca) către sudul și estul Britaniei; limba, tradițiile și cultura lor stă la baza limbii engleze vechi și limbii folosite în Anglia perioadei timpurii.
Această distincție care vine cu numeroase diferențe istorice și culturale mă determină să tratez separat perspectivele lor asupra lunațiilor. În plus, este un mod de a onora aceste națiuni cu liniile lor ancestrale.
Cea de-a doua clarificare despre care aminteam are legătură cu faptul că la fiecare trei ani, „Luna Vânătorului” este și „Luna Recoltei”. Mai exact, în unii ani, Luna Plină din octombrie este cea mai apropiată de echinocțiul de toamnă care are loc în luna septembrie (Emisfera Nordică) sau în luna martie (Emisfera Sudică). Când se întâmplă acest lucru, în tradiția anglo-saxonă, Luna Plină din octombrie este numită „Luna Recoltei”, iar cea din septembrie „Luna Porumbului”.
În cazul României, Echinocțiul de toamnă 2026, care marchează începutul toamnei astronomice, a avut loc pe 23 septembrie 2026. Solstițiul de iarnă, care marchează cea mai scurtă zi din 2026 și începutul iernii astronomice va avea loc pe 21 decembrie 2026, la ora 23:50 (ora României).
Luna de sânge în tradițiile păgâne și neo-păgâne
Denumirea „Luna de Sânge ne poartă în lumea celților, magiei și ritualurilor neopăgâne. Am să vă explic de ce, clarificând mai întâi terminologia folosită:
- Păgânism — În accepțiunea sa largă, generică, păgânismul desemnează un ansamblu de diverse tradiții religioase, credințe și practici politeiste, idolatre, indigene sau non-avraamice, adică cele care nu aparțin de creștinism, iudaism sau islamism. Ulterior termenul a fost folosit precădere referitor la credințele precreștine.
- Neopăgânism — Numit și păgânismul modern, desemnează practicile și sistemele de cunoaștere deopotrivă precreștine și pe cele care au ca element centrale pământul. Aici se încadrează practicile Wicca, druidismul de inspirație celtică, dar și alte forme de politeism de origine nordică sau greacă.
Adepții păgânismului modern acordă și ei o atenție deosebită ciclurilor lunare, folosind Luna Plină și Luna Nouă pentru organizarea unui esbat, o întrunire unde se practică ritualuri, ceremonii de inițiere sau pentru magia vindecătoare, dansuri etc. Acești neopăgâni au preluat din limba engleză veche denumirile de Sanguine Moon — „Luna Sanguină” și Blood Moon — „Luna de Sânge”, folosindu-le pentru a numi Luna Plină din octombrie.
Pentru a înțelege cum este folosit un esbat de Luna Plină, am apelat preferat să vă dau un fragment scris de o cunoscătoare:
„Esbatul de Lună Plină tinde să fie o sărbătoare licențioasă și frenetică — potrivită pentru «lunaticii» despre care se credea odinioară că își manifestă nebunia sub lumina lunii pline. În timpul ritualurilor de esbat se practică magia pentru tot felul de nevoi, atât în cadrul grupurilor, cât și de către practicanții solitari. Vrăjile pentru creștere sau câștig sunt de obicei efectuate în timpul fazelor de creștere a lunii, iar vrăjile pentru scădere sau pierdere sunt efectuate în perioada de descrescere a lunii. Luna plină este folosită pentru vrăji care vizează integritatea, copiii și mamele, familiile, îmbunătățirea capacităților psihice, precum și pentru unele vrăji de dragoste. Cele două componente principale ale oricărui esbat de lună plină sunt două ritualuri cu care trebuie să te familiarizezi dacă vrei să te numești vrăjitoare. Acestea sunt «Atragerea Lunii» și «Ceremonia prăjiturilor și a berii»”.
Calendarul Celtic al Arborilor / Luna Vinului din Luna Iederei
Calendarul celtic al copacilor este un calendar cu treisprezece diviziuni lunare, născut din uniunea vechilor tradiții celtice și druidice cu asocierile făcute de poetul Robert Graves care atribuie un copac fiecărei Luni Pline, folosindu-se de alfabetului Ogham (limba irlandeză veche). Pentru mai multe explicații, vă invit să citiți articolul Luna Sturion (Luna Plină din august), unde am oferit informații detaliate. Acest calendar este adeseori utilizate în practicile neopăgâne.
Luna Plină din octombrie este uneori numită „Luna Vinului”. Această lunație are loc în „Luna Iederei” (30 septembrie și 27 octombrie), iar din perspectivă celtică copacii și plantele erau considerate portaluri către o lume paralelă a magiei și a sensului. Plantele și copacii aveau origine sacră, puteri profetice și darurile tămăduitoare care erau potențate în energiile de Lună Plină.
Iată de ce, Luna Plină asociată unei luni din Calendarul Celtic al Arborilor calendaristice este interpretată simbolic de către practicienii neopăgânismului, folosind anumite intenții și ritualuri specifice cu ocazia esbat-ului.
Luna Iederei (Gort, în limba celtică) apare la sfârșitul sezonului de recoltare. Iedera supraviețuiește adesea după ce planta gazdă a murit — o amintire pentru noi că viața continuă, în ciclul nesfârșit al vieții, morții și renașterii.
Relația om-natura din perspectiva amerindiană
o explicație necesară și de folos
Toate aceste denumiri pe care vi le-am dezvăluit mai sus luminează, precum scânteile unui foc de iarnă, o întreagă cosmologie născută din relația intimă, profundă și complexă pe care triburilor indigene o avea în raport cu Cerul Tată și Mama Pământ. Așa cum subliniază Walter R. Echo-Hawk, în această cosmologie primordială, care oferă o viziune elaborată a lumii, Mama Pământ este cea care într-un mod de-a dreptul remarcabil susține viața în toate aspectele ei. Este un fundament al culturii umane pentru că, de la evenimentele din viața personală la cultură, etică, morală, sistem de credințe/ religie, artă, politică și economie, toate au la origine ciclurile naturii, comportamentul animalelor, creșterea plantelor și relația de interdependență a omului cu toate ființele vii, înzestrate cu un spirit propriu.
"Pământul poate vorbi celor care îl ascultă. Poveștile pe care le spune sunt despre oameni – originile, luptele, valorile și credințele lor. Cântecele și istoriile pe care le șoptește sunt adesea profunde, străvechi sau pot căpăta o semnificație sacră. (...) Pământul povestește, de asemenea, poveștile sacre ale păsărilor, animalelor, plantelor și fenomenelor naturale care alcătuiesc habitatele umane. Lecțiile învățate de la pământ sunt cele care ne conferă identitatea și ne fac să fim pe deplin oameni."
Această explicație este cheia prin care se pot descifra într-o primă incursiune denumirile date Lunii Pline din octombrie, din perspectiva amerindiană. În această lună copacii se dezbracă ușor de podoaba de frunze multicolere, când recoltele culese dezgolesc pământul, lăsând la vedere vietățile care-și au aici culcuș și ascunziș.
Luna Plină din octombrie și multe denumiri amerindiene
O scurtă completare de cultură generală. Se estimează că în sec. al XVI-lea existau aproximativ 600 de triburi, cunoscute drept națiuni ale popoarelor indigene din America de Nord (Canada, Statele Unite și Mexic) și peste un milion de oameni, originari din această țară, înainte de „descoperirea” lui Cristofor Columb. Deși împărtășeau o înțelepciune ancestrală comună, fiecare națiune în parte avea propria guvernare, limbă și mod de viață, credințe, istorii, mitologii etc. Ceva ce le individualiza prin anumite caracteristici și particularități.
"Acum, ca să fim corecți, nu toate națiunile amerindiene aveau nume de lună. Cele care aveau, foloseau nume de lună mult diferite de cele enumerate mai sus. În plus, chiar și în cadrul unei națiuni, puteau exista nume suplimentare bazate pe ceea ce se întâmpla. Multe nume de lună erau unice pentru fiecare trib sau erau similare pe baza unor experiențe de viață asemănătoare, cum ar fi „Luna Înghețată”, „Luna Vântului”, „Luna Copacului Care Trosnește” sau „Luna în care urechile cuiva îngheață”."
În cele ce urmează, am trec în revistă o serie de denumiri amerindiene pentru Luna Plină din Octombrie, pe care le-am identificat în diverse studii de antropologie, expertize, articole ale unor organizații și jurnale de călătorie. Cu câteva excepții, am ales să nu menționez denumirile din limba acestor triburi pentru a ușura parcurgerea textului. De asemenea, aceste denumiri am ales să le grupez tematic, pentru că a fost deopotrivă posibil și la îndemână.
Luna Călătoriilor
Jonathan Carver relatează în jurnalele sale adunate sub numele de „Travels through the interior parts of North-America in the years 1766, 1767, and 1768.”, că triburile indiene au botezat Luna Plină din Octombrie ca fiind „Luna Călătoriilor”.
În această perioadă aceștia își părăseau satele și se îndreaptau spre locuri unde intenționau să vâneze sau locuri mai primitoare pe timp de iarnă. Nopțile luminoase de toamnă făceau din luna octombrie o perioadă propice pentru migrație și călătorii lungi pe uscat, înainte ca vremea gerul și zăpada iernii să blocheze drumurile.
Din această perspectivă, nu e surprinzător că apar și alte denumiri precum „Luna călătoriilor cu canoe”, folosită de nativii tribului Wishram a căror principală comunitate era așezată pe malului nordic al fluviului Columbia (astăzi statele Washington și Oregon).
Luna de Gheață
În lucrarea „Indian Good Book” (1856), Eugene Vetromile, unul dintre documentariștii vieții triburilor amerindiene, notează că Luna Plină din octombrie poartă numele „Assebaskwats”, ceea ce s-ar traduce în limba română cu „Luna Plină când este gheață pe maluri” sau „Luna Plină este gheață la margini”. Este o denumire care face trimitere directă schimbările meteorologice și ciclurile naturale.
Similar, alte două triburi, Potawatomi (zona Marilor Lacuri) și Algonquin (originar din valea râului Ottawa, Canada) foloseau denumiri asemănătoare celei date de Vetromille. Cei din urmă numeau Luna Plină din Octombrie „Luna înghețului alb pe iarbă”, iar primii „Luna primului îngheț”.
The Institute for American Indian Studies din Washington menționează și alte două denumiri ce pot fi grupate cu cele anterioare: „Luna înghețată” și (Ojibwe) și „Luna de gheață” (Haida), de asemenea, referindu-se la temperaturile din ce în ce mai scăzute din această perioadă a anului.
Luna Frunzelor Căzătoare
A doua denumire a Lunii Pline din octombrie care are legătură cu ciclurile naturale și schimbarea vegetației este amintită de Peter Jones, care menționează că nativii Anishnaabe (Chippewa, Ojibwe) din regiunea regiunea Marilor Lacuri folosesc numele de „Penahgueewene keezis” care în limba română se traduce prin „Luna frunzelor căzătoare”. Denumiri aproape identice vin de la triburile Arapaho și Abenaki „Luna frunzelor care cad” și Lakota „Luna când vântul scutură frunzele”.
Bibliografie
- Buckle, Anne & Hocken, Vigdis (2026) — October: Hunter’s Moon. https://www.timeanddate.com/astronomy/moon/hunters.html
- McCaul, J. (2026) Farmers’ Almanac Moon Names Explored. What the Farmers’ Almanac Missed when Naming the Monthly Moons. Lunar Living.
- Boeckmann, Catherine (2025) — Full Moon Names for 2026. The Almanac. Yankee Publishing Inc. https://www.almanac.com/full-moon-names
- Boeckmann, Catherine (2026) — Full Hunter’s Moon, October 2026: Date, Meaning, and Folklore. The Almanac. Yankee Publishing Inc. https://www.almanac.com/full-moon-names
- Carver, Jonathan (1778) — Travels through the Interior Parts of North-America in the Years 1766, 1767, and 1768. London: Printed for the Author, and Sold by J. Walter. https://archive.org/
- Echo-Hawk, Walter R. Jr. (2009) — Under Native American Skies. The George Wright Forum, Vol. 26, No. 3 (2009), pp. 58-79. https://www.jstor.org/stable/43598120
- Ford, Dominic (2021) — Full Moon Names. https://in-the-sky.org/article.php?term=full_moon_names
- Jones, Peter (1861) — History of the Ojebway Indians: With Especial Reference to Their Conversion to Christianity; with a Brief Memoir of the Writer. London: A. W. Bennett. https://archive.org/
- Mechling, W. H. (1959) — The Malecite Indians, with Notes on the Micmacs (Concluded). Anthropologica, No. 8, The Malecite Indians, with Notes on the Micmacs. Part 2, pp. 161-274, I-XVI. Canadian Anthropology Society.
- Prins, Harald E.L. (2013) — The Penobscot Nation’s Reservation of the Penobscot River Accompanying Its Reservation Islands in the Penobscot River in the 1796 and 1818 Treaties with Massachusetts and in the 1820 Treaty with Maine. Expert Witness Report. Prepared for the Penobscot nation in Penobscot Nation v. Mills, et als., Civil Action No.1:12-cv-00254-GZS
- Vetromile, Eugene (1856) — Indian Good Book. New York: E. Dunigan & Brother. https://archive.org
- Williams, Matthew (2015) — What is a Hunter’s Moon? Universe Today. https://www.universetoday.com/articles/hunters-moon
- Wood, Anthony (2026) — October full moon 2026: When, where and how to see the Hunter’s Moon. space.com
- Native American Moons. (2026) Western Washington University. Astronomy Department. https://astro101.wwu.edu/indianmoons.html
- Center for American Indian Research and Native Studies (2023) — Naming Moons and Months. LacotaTimes.com
Fotografii:
Cu excepția fotografiilor/ilustrațiilor unde se precizează în articol, acestea provin din baze date accesibile cu sau fără abonament, cu respectarea dreptului de licențiere.
- Fotografie indian în canoe – (1908, Roland Reed). Sursă: historicalpix.com
