Dragoni, Silfi, Salamandre, Gnomi, Ondine, Zane, Zmei, Inorogi, Ciclopi si atatea alte personaje fascinante de poveste care au adus in anii copilariei magia in viata noastra. E drept insa, atunci, stiam sa ne bucuram de ceea ce ar putea fi unul dintre cele mai frumoase daruri pe care copilaria le face fiecaruia dintre noi – capacitatea de a crede fara tagada ca orice este posibil; un dar pe care cotidianul in care ne traim, frica si judecatile celorlalti ne-a facut sa-l uitam. Acest prim articol este o invitatie deschisa adresata tuturor celor care doresc sa redescopere universul dragonilor. Iar pentru a va bucura pe deplin de aceasta lectura, aveti nevoie sa fiti insotit de experientele voastre personale de viata, de cunoasterea adultului din prezent, si deschidere catre lumea nevazuta. Atat si nimic mai mult!
Redactia Chakana
Despre dragoni si fata nevazuta a lucrurilor…
Din timpuri imemoriale, toate lucrurile si evenimentele inexplicabile au fost catalogate drept magie si astfel temute si vanate de marea majoritate a oamenilor. Este in firea omului sa se teama de necunoscut si de ceea ce nu poate controla. Putini au fost cei ai caror fascinatie si curiozitate, de asemenea trasaturi umane, le-au fost mai puternice decat frica si repulsia. Iar ei au fost cei care au inceput calatoria eroului, o munca de explorare a intunericului din lume si din ei insisi si de transformare a lui. Acesti eroi au fost numiti magicieni si alchimisti. Chiar si asa, atat ei, cat si elementalii pe care ii studiau, lucrau pe ascuns fata de oprobiul public.
Pastreaza viu copilul interior
In urma cu putini ani, o prietena ma roaga sa merg cu ea in vizita la o alta prietena de-a ei, care are o fetita. Ele doua faceau terapie una pe alta, insa fetita iesea din raza lor de experienta, pentru ca, desi era de varsta scolii, inca vorbea de zane, dragoni si inorogi ca de niste prieteni reali, pe care ii vedea si cu care se juca. Iar pentru ca prietena mea ma vedea comportandu-ma la fel, in ciuda faptului ca eram trecuta de 30 de ani, s-a gandit ca vom gasi un teren comun pentru a comunica. si nu a gresit. Cand am ajuns, m-au trimis direct in camera ei. E greu sa minti un copil, e mai usor sa-l manipulezi cu adevarul, insa cum asuprea mea niciuna din variante nu a functionat vreodata, orice abordare as folosi le exclude pe ambele metode din start. Astfel, eu tratez copiii pe picior de egalitate, si nu pentru ca as vedea in ei spiritele inalte si mari care sunt in acele trupuri mici, ci pentru ca eu nu am renuntat vreodata la copilul din mine, el ma reprezinta.
Orice iti poti imagina, exista
Asa ca, fara multe politeturi, era oricum in garda pustoaica, i-am spus direct ca am venit sa vorbesc cu ea despre dragoni, pentru ca ea ii vede, iar eu lucrez de mult cu ei. Raspunsul ei a fost transant: Dragonii nu exista. Nu sunt REALI! Un test pentru mine. Mi-am ales cuvintele cu grija, si le voi reproduce aici sperand ca vor avea acelasi efect pe care l-a avut asupra ei, de a-i castiga increderea, si asupra celor care citesc aceste randuri:
„Daca tu ii vezi, iar eu stiu ca sunt acolo, pentru ca ii simt, iar in rare ocazii ii si vad cu ochii inchisi, atunci ei exista cu siguranta. Sigur, nu au aceeasi forma ca mine si ca tine, sau ca vreun obiect de aici, pe care noi sa-l putem vedea sau atinge cu mana, asta nu ii face mai putini reali, caci daca in anumite conditii ii poti vedea si atinge, iar ei, la randul lor, pot influenta lumea fizica, atunci cu siguranta sunt reali.”
Dragonii exista inca dinainte ca timpul sa existe
A fost o vreme in care perceptia noastra asupra timpului si lumii era diferita de cea de acum. in acel timp, oamenii, fiintele elementale, ingerii si demonii paseau alaturi pe pamant, caci in acea vreme valul dintre lumi era straveziu. Aceste dimensiuni erau si inca mai sunt ca niste foi de ceapa, se invelesc una pe alta. Frica si judecata oamenilor a inchis portile, iar elementalii s-au retras cat mai departe de ele. insa aceasta dimensiune, pe care Vlad T. Popescu o numeste irealitatea imediata, poate fi intrezarita pe alocuri cu ochii mintii. Asta daca mintea iti este calma si fara judecata, iar inima deschisa si plina de zbateri. Eu il vad ca pe un refugiu in care poti pasi si fara sa vrei atunci cand cazi in contemplarea realitatii vizibile cand, din senin, vezi altceva, sau vezi ca mai e ceva: poate o umbra, o forma, o miscare.
Indicii exista peste tot…
Am revazut de curand un episod din Stargate SG-1, in care un artefact ce emite pe o frecventa si o incarcatura magnetica ii face pe oameni sa vada niste animalute ciudate. Ajung la concluzia ca acele animale se aflau dintotdeauna acolo, insa doar acum ei puteau sa le perceapa fiind chemate de frecventa emisa de aparat. in serial, oamenii nu afectau animalele—si tocmai bine caci in prima faza se incearca impuscarea lor—si nici ele la randul lor nu afectau decat psihicul oamenilor. Sa stiti insa ca acest lucru nu este valabil in irealitatea imediata, in care se afla elementalii si, in esenta, dragonii. Exista interactiune, si inca cum.
Putere mai mare, responsabilitate mai mare
Dragonii pot influenta materia si pot fi influentati de gandurile si intentiile noastre, dar si de actiuni. Asa ca, atentie la neatentie. Dragonii aduc putere personala, insa o putere mai mare inseamna o responsabilitate mai mare. Dragonii sunt ai principiului divin feminin, pe care nu vreti sa-l suparati sau, mai rau, sa-l intristati!
Un dragon este un potential divin manifestat nemijlocit si caruia „judecata” lucrurilor ii lipseste cu desavarsire, aspectele pe care le dezvaluie si pune in lumina sau ascunde in intuneric nu sunt judecate prin prisma binelui sau al raului, ele sunt doar teme de studiat si experimentat. Ei au fost si sunt temuti pentru ca un potential divin trezit pare de nestavilit si de necontrolat, iar daca trezirea este insotita si de o lipsa de cunoastere si experienta practica a lumii, frica de necunoscut va destabiliza si mai mult.
Experienta aduce cunoastere
Experienta practica a lumii se capata traind si invatand din experiente. Poate ca un fulger urmat de un tunet te va speria, copil fiind, dar auzindu-l de mai multe ori fara sa ti se fi intamplat nimic, afland apoi si datele stiintifice din spatele lor, va face ca la un moment dat sa-ti mai provoace cel mult o tresarire, sau poate chiar vei ajunge sa te bucuri de furtuna si sa astepti cu nerabdare manifestarea ei, care sa-ti exprime sentimentele de furie neexprimate de vieti intregi.
De ce eu?
Cand un expert autointitulat pe o tema incepe sa predice multimii asupra temei respective, la inceput isi prezinta acreditarile: unde, cine, ce si cat de bine a invatat el tema respectiva. Mie experienta mi-a fost cel mai bun profesor. Cu toate acestea, tin sa mentionez pe cineva care m-a facut sa realizez ce si cum, si caruia ii datorez accesarea constienta a informatiei, Ovidiu Dragos Argesanu. Am urmat cursurile sale de dragoni, care au fost, la fel ca toate celelalte cursuri pe care le tine, pline de informatii si instrumente si metode de lucru. in practica pentru curs m-am conformat si le-am urmat. Asta este insa alta poveste, ce va fi povestita in alta parte. Trebuie sa recunosc insa ca modul meu de lucru si de perceptie al dragonilor e cumva diferit si se concentreaza mai mult pe o alta zona. insa asa cum a afirmat mereu in cadrul cursurilor sale, el pune bazele si e treaba noastra sa exploram posibilitatile, asa ca nu cred ca e vreo problema. El este un razboinic, om de stiinta si apoi vindecator si profesor, cat timp eu sunt in primul rand magician, filozof, apoi saman si negociator de pace.
Joaca, cea mai buna forma de invatare
Sunt cateva carti si instrumente pe care le voi mentiona in bibliografie, cu toate acestea, ele mi-au fost utile pentru acel ”AHA”, pentru constientizarea lucrurilor. Pentru ca in privinta lucrurilor spirituale eu sunt mai mult autodidacta. Ce va pot spune insa este ca la varsta de 11 ani aveam deja inceputa colectia de carti de divinatie decupate din revista „Paranormal”, lipite pe carton si ca ma jucam cu ele in loc sa ma joc cu papusile sau sotronul. In liceu aveam deja stranse cu mult peste o duzina si faceam citiri colegelor de clasa si prietenelor. Si aveam ”mana” buna.
Acum am alte seturi, la fel de diverse ca si atunci, insa cu aceeasi acoperire, doar gradul de detaliere si forma de interpretare difera. Voit, pentru ca odata cu experienta, a venit si intelepciunea si intelegerea capcanelor.
