In sfarsit, femeie

Pare o exclamatie adolescentina, de pustoaica care in sfarsit si-a pierdut virginitatea. Si desi nu mai eram demult o pustoaica atunci cand in sfarsit am scapat de ea, nu consider ca atunci am devenit femeie cu adevarat, sa spunem ca atunci am facut primul pas pe drum. Eu, ca persoana, ca spirit si entitate suma a altor entitati, am fost mereu un Canuta–om sucit. Daca ti-ai dori vreodata sa descoperi o abordare a unei probleme sau a unei teme din cel mai neobisnuit si neasteptat colt al ei, mi-o prezinti mie si cu siguranta voi gasi, ca o olteanca autentica ce sunt, calea cea mai rasucita si intortocheata cu putinta, in stilul scarpinatului partii drepte cu mana stanga si pe la spate, si cu dosul ei eventual, acesta fiind un exemplu plastic, dar reprezentativ, pentru un astfel de caz, mai ales in situatiile in care ai mana dreapta libera. Dar, as putea sustine, si multi barbati m-ar aproba, ca si stilul acesta de a proceda este unul eminamente feminin in felul lui.

Femeia care le stia pe toate si nimic

Astfel, m-am trezit chemata sa dau sfaturi despre cupluri, despre copii si despre feminitate, eu care nu am fost niciodata intr-un cuplu consacrat, nici copiii mei nu am avut vreodata, sau experienta directa cu ei pe termen lung si nici atributele feminine consacrate nu le manifestam fatis. Primul si singurul copil din neam pentru un timp indelungat, un barbat ascuns in corp de femeie la nivel interior, cu o frica sanatoasa de intrat intr-o relatie de cuplu serioasa (cu sau fara acte in regula), si recunoscand vadit aceste lucruri, nu intelegeam de ce ma intreaba tocmai pe mine lumea, caci nu eram o autoritate in materie. Nu parea firesc. Tulai Doamne, universul s-a intors cu susul in jos si orbii conduc chiorii pe un drum care nu exista.

Numai ca, in ciuda declinarii oricarei autoritati si responsabilitati in aceste zone, lumea a insistat, iar eu am ajuns sa-mi pun intrebarea de ce oare? Conform logicii mele, ar fi trebuit sa se adreseze unora din aceeasi oala, care sa fi trecut prin aceleasi experiente, care sa nu vorbeasca ”din carti”. Pe langa faptul ca nici macar asta nu as fi putut sa spun, ca nu m-au interesat cartile despre aceste teme, nici macar sa le studiez copertile. Eu le vorbeam asa, din norisorul meu pufos, plina de invidie ca ei au curaj sa treaca prin astfel de experiente, si chiar ii admiram ca si le asuma cum eu nu o fac si nici nu as face-o. Poate chiar aceasta admiratie si lipsa de judecata ii facea sa se deschida in fata mea, faptul ca am recunoscut deschis ca eu nu stiu, dar stiu ca ei cu siguranta stiu raspunsul la ce ma intreaba si pot sa-i ajut sa-l recunoasca, si ca un investigator dibaci porneam sa-i descos.

Mi-am dat seama ca sunt un bun observator si interpret, iar antrenandu-mi mintea punand intrebari mie si altora si ascultand cu atentie raspunsurile pot sa invat cel mai bine si invata si ceilalti de la mine ca dintr-un exercitiu filozofic.

“In sfarsit femeie!”

Lasand introducerea deoparte, sa va dezvalui ce m-a facut sa exclam la aproape 40 de ani “In sfarsit femeie!” Mi-a luat mult timp sa inteleg ce inseamna cu adevarat sa fii femeie, sa imi asum atributele feminitatii ca fiind si ale mele. Sa inteleg ca nu devii in mod automat femeie pentru ca te-ai nascut una, nici cand iti pierzi virginitatea, nici cand devii sotie sau mama. A fi iubita, sotie sau mama sunt niste roluri, niste functii cu sarcini specifice care necesita intr-adevar calitati si abilitati feminine pentru a le juca cu succes. Dar ele pot fi sau nu date, si pot fi mai mult sau mai putin potrivite cu functia.

Femeie si feminitate

Feminitatea are multe fatete, multe atribute si nenumarate roluri de jucat; o simpla interogare a cartilor ~Feminitudine~ te poate ajuta sa intelegi cate pot fi si sa iti atraga atentia asupra catorva aspecte ale ei. Poate chiar te vei identifica cu aspectul prezentat de cartea extrasa.

Feminitatea nu inseamna doar fuste si rochii, sau acea grija permanenta fata de cum arati, si nici acea pisiceala practicata cu multa arta de unele reprezentante ale sexului frumos—aici bineinteles ca vorbeste in mine vulpita cu strugurii acri, glumesc, dar si asta ajuta pe calea descoperirii feminitatii, insa la fel ca oricare alta cale, trebuie sa treci peste, si sa pastrezi esenta lor. Te ajuta sa faci primii pasi pe cale, si niste pasi chiar foarte importanti. Te ajuta sa inveti sa ai grija fata de tine, sa te iubesti pe tine, pentru ca apoi sa poti manifesta aceeasi grija si iubire fata de altii.

Acesti altii includ si barbatul din viata ta, si copii, si parintii, animalutele de companie, prietenii, o cauza, o planeta, un univers. Și am inteles ca aceeasi grija si iubire pe care o manifest fata de mine o radiez in jurul meu. Fix aceeasi, nimic in plus, nimic in minus. Ele impreuna sunt un pachet care se determina intre ele.

Femininitate – atitudine si manifestari

Feminitatea este o contradictie de atitudini si manifestari: pe de o parte femeia va fi suport neconditionat al cauzei pe care o sustine (sau al persoanei), un canal deschis mereu disponibil in caz de nevoie, o plasa de siguranta, un coltisor de rai in care sa te retragi sa iti lingi ranile si sa te vindeci intr-o imbratisare calda; si pe de alta parte este acel dictator neclintit in dorintele sale, a carui vointa si simtire nu poate fi stramutata de nicio logica sau argument si unde simti prezenta mainii de fier prin manusa de catifea. S-au intamplat mai multe tragedii din cauza lacrimilor unor femei decat din cauza orgoliilor regilor. Si, desi moale si pliabila in aparenta, de neclintit si neobosita in apararea cauzei alese sau in obtinerea scopului propus.

Feminitatea cuibareste, e cea care transforma casa intr-un camin si grajdul intr-un salon de nasteri. Si nu cea mai bine echipata casa, si nici cea impecabil de curata sau ordonata, nici macar cea decorata dupa Neckermann–generatiile care au trait in anii 90 stiu despre ce vorbesc, nu sunt dovada suprema a feminitatii inflorite pe deplin, desi ajuta sa fii adepta unor astfel de tendinte macar partial. Adevaratul camin este acea casa care iti ofera senzatia de confort, de caldura primitoare, in care sa simti ca te poti intinde pe canapea sa tragi un pui de somn chiar daca esti musafir, in care poti da jos obiectele de decor sa te joci cu ele, daca se preteaza la asa ceva, in care animalutul casei, fie el si un pisoi, are incredere sa se puna cu burtica in sus sa fie mangaiat. E acea casa din care parca nu ai pleca, si acea persoana cu care ai mai sta la povesti sa-i mai spui un of, sa te mai mangaie pe cap, sa te mai imbie cu un ceai, sau o cafea sau un biscuit si nu e musai sa fie facut in casa–dar, bineinteles ca ajuta, ca de obicei.

Femeia e o simfonie

Feminitatea este cea de din sanul careia te desprinzi cu greu, pentru ca desi te certi sau te cearta, tot ea te impaca, desi parca ai vrea sa schimbi una alta, ti-e frica sa o faci sa nu ii strici confortul ce pare atat de lipsit de efort, atat de primitoare chiar si cand te da pe usa afara…

Si sa fim intelesi, nici acum nu ma recunosc o autoritate in materie, pot spune insa ca am intrat si eu in rand cu lumea si ca m-am resemnat cu ideea sa vorbesc despre lucruri carora abia le-am prins firul intelegerii. Tot ce pot eu sa sper si sa va urez, celor care s-au incumetat sa citeasca aceste multe randuri…

Sa va fie de folos!